Ski

Asta era scopul initial al excursiei, si de la care ne-am cam abatut. Nu regret deloc. Am skiat numai trei zile, dintre care ultima a fost dezastru, atat ca zapada cat si ca bani si conditii, plus ca ajunsesem acolo usor dezamagiti de faptul ca n-am putut merge la "La Grave". Asta e un fel de "must do" pentru orice "friraidar" care se respecta. Interesant a fost ca acum, ca si data trecuta, cel mai bine ne-am simtit in statiunile mici si fara pretentii. Mai putina lume si seamana un pic cu ce stim de acasa. Si mai interesant a fost ca inevitabil am ajuns sa ne si certam. Cu precadere dimineata. E greu roadtrippingu' asta...

Fontainebleau

N-am mai vizitat nimic. Doar ne-am plimbat prin padure. Ca era vreme frumoasa si era in drum.

Paris, c'est fini!

Probabil ca cei doi cititori ai blogului meu sunt deja plictisiti de seria pariziana, asa ca o sa o inchei cu doua poze care mie mi-au placut, dar nu au incaput in niciuna din temele de mai jos.

Brancusi

Pe agenda de vizita a oricarui roman la paris ar trebui sa intre si muzeul Brancusi. E mic, nu iti rapeste prea mult timp si e si gratis... si dupa parerea mea, merita. later edit: sa-l vizitezi, nu sa fie gratis!

Lux aeterna

Sase milioane de oameni isi au odihna vesnica aici. In spatele unor ziduri pervers de frumos aranjate cu diferite motive, zac zvarlite in dezordine oasele acestor oameni. Nu se mai stie cine sunt, ci doar din ce cimitir au fost adusi. Dust in the wind... sau ma rog, in catacombe.

Luvrul

-Ati fost la Paris... si ia zi, ati vazut Luvrul? -Da, am fost pe acolo intr-o dupa-masa, ca era... -O dupamasa?! Pffft! Se pare ca pentru multi e mai important cat timp petreci pe acolo decat ce ai vazut sau cu ce ai ramas. Sigur vei fi intrebat acasa ce ti-a placut cel mai mult, lucru ce va fi urmat inevitabil de o balbaiala in care incerci sa-ti amintesti ce ai vazut si sa te hotarasti ce ti-a placut. Lectia asta o stiam de data trecuta cand am petrecut o zi intreaga acolo, mi s-a parut greu de digerat si pe la jumatatea zilei vroiam acasa... sau macar afara! De data asta a fost cam ca o plimbare in parc... scurta, placuta si gratis!

Turnul

Eifel. Se spune ca din restaurantul de la ultimul etaj ai cea mai frumoasa vedere asupra Parisului. Asta pentru ca nu poti vedea turnul. Am ajuns acolo prima oara undeva in miezul unei zile de vara, era mult prea aglomerat si n-as putea spune ca m-a impresionat. Mi-a placut mai degraba parcul de la baza lui. Dintre toate obiectivele pariziene, turnul Eifel pare cel mai pazit, poate pentru ca este un simbol. De aceea i-am facut si eu post special.

Catedrale

Scrisesem ceva legat de genul de turisti pe care ii vezi in astfel de locuri. M-am razgandit pentru ca mi-am adus aminte de ce m-a deranjat cel mai mult. Shhhht-ul celor care pazesc si care incearca sa domoleasca zumzaitul continuu al vizitatorilor. Sau cum sunt separati cei care incearca sa se roage de cei care se invart la pas de plimbare si fac poze cu blitz-ul. Sau faptul ca o cucoana "responsabila" mi-a pus mana direct pe obiectiv, bolborosind ceva legat de lipsa de respect si de faptul ca altarul are mai mult de o suta de ani. N-am inteles.

Cum trece revolutia in fiecare iarna pe la Versailles

Am ajuns de data asta la Versailles intr-o zi ploioasa. Ploaie de februarie, la doua grade, care nu se opreste cu una cu doua. "Les Noirs" de la intrare s-au reprofilat si in loc de brelocuri si toureifel-uri fluorescente, vand umbrele. Vremea pare sa tina turistii departe si aleile parcului sunt cvasi-pustii, statuile acoperite cu saci de gunoi, artezienele nu mai arunca strop de apa, iar flori nu sunt deloc. Nu prea mai aduce deloc cu glamour-ul din vara. Mi-am dat seama ca toate aceste locuri foarte populare sufera de o uzura fizica care se vede pe tocuri, clante, colturi de mobila si cam pe tot pe ce se poate pune mana, dar si de o uzura morala, care se traduce in dezamagirea pe care o simti cand vezi ca nu arata chiar ca in pozele pe care le stiai dinainte sa vii.

Paris visite

Este numele unui abonament la metrou pe 3-4 zile care iti da, pe langa calatoriile cu metroul, si cateva reduceri pe la muzee. In felul asta, desi te inghesui cu toti ceilalti turisti prin muzee, ai ocazia unica de a rata cea mai mare parte a charm-ului Parizian. Pe care o simti la suprafata, cand te plimbi pe jos pe stradute. Incep suita din Paris cu cateva "de atmosfera", inspirate de un album a lui Depardon pe care am pus mana din prima seara si nu l-am lasat pana am plecat. Multumesc, Andrei!