Vadu

Nu credeam ca ma voi mai intoarce aici anul asta. De data asta am stat. Suficient cat sa fac si cateva poze... cu expunere lunga. Nu stiu cum sa fac sa trec peste stresul asteptatului intr-o liniste totala, intrerupta doar de niste zgomote care intotdeauna par suspecte. In timp ce expuneam a doua poza de aici, citeam ceva la lumina frontalei. Liniste deplina, se aud doar valurile, vreo 20 minute, pana aud un plescait si zgomot de vasla chiar in fata mea. Inchid lumina, sa vad si eu ce se intampla. Totul e negru la inceput, apoi, treptat, incepe sa capete forma o barca cu doi oameni. Nu ma misc, nu zic nimic. Nici ei. "Ce dracu m-a mancat in cur sa vin singur pana aici"... Barca loveste incet in nisip, ei mai stau cateva secunde, mie mi s-a parut muuult mai mult, dupa care incep sa vasleasca in larg. Rasuflu usurat, desi nu stiu de ce, ca doar boi la bicicleta n-aveam sa mi-i ia, si imi iau aparatul si plec. Uit sa opresc expunerea, bine ca i-am pus capacul intai. La intoarcere, uitandu-ma pe ce-am facut, ma tot intrebam cum fac noaptea, pe bezna, sa vad si eu ce incadrez, nu numai asa, dupa ochi.